Ćėąāķą’
Leonardo Da Vinci
Leonardo Da Vinci
LEONARDO DA VINCI
______________________________________________________________________
Pentru omul modern, care coboar? īn adāncurile materiei pān? la profunzimi
insondabile ?i atinge spa?iile cosmice cu viteze supersonice, Leonardo da
Vinci pare s? fie o personalitate anacronic?. El este totu?i omul
Rena?terii, care a redat omenirii libertatea gāndirii ?i mai ales este un
om al Rena?terii prin aplicarea gāndirii la toate domeniile cunoa?terii
umane. El este un "uomo universale", incapabil s? se limiteze la un singur
domeniu al preocup?rilor, īnv?luind toat? crea?ia cu lumina dragostei sale.
Mesajul pe care ni-l transmite Leonardo da Vinci este, dincolo de
celebritatea, de curiozitatea cu care a cercetat lumea, modul apropierii de
oameni, afectivitatea, generozitatea, solidaritatea uman?. El propune
omului actual modelul form?rii unei personalit??i armonios dezvoltate,
realizānd echilibrul gāndire-sim?ire prin practica artistic?, prin
exersarea continu? a rezonan?elor afective, care s? nu lase sufletul s? se
usuce, s? r?mān? īnchis ?i sterp.
Īn prim?vara anului 1452 se na?te la Anchiano, lāng? Vinci, īntre Floren?a
?i Empoli, Leonardo da Vinci, fiul notarului Ser Piero ?i al frumoasei
Caterina. Despre Leonardo da Vinci, Francesco Melzi spunea c? este "un om
asemenea c?ruia Naturii īi este cu neputin?? s? mai creeze un altul..."
Cānd īmplini 7 ani, fu dat la ?coala din apropiere. Dar, īn satul Vinci de
la poalele Apeninilor, educa?ia lui nu putea merge prea departe. Īn anii
ace?tia nu c?p?tase destule cuno?tin?e din c?r?i ?i de la ni?te dasc?li de
meserie. Īn schimb, va recunoa?te c? descoperise atunci un mare adev?r: c?
dasc?lul cel mai bun al unui artist ?i al unui om de ?tiin?? este natura.
Aici, īn acest peisaj calm ?i armonios, pictorul de mai tārziu, care a
īn?eles cel dintāi c? peisajul trebuie s? oglindeasc? o stare sufleteasc?,
va c?p?ta īnc? de pe acum acel echilibru despre care vorbe?te fiecare din
operele sale.
A?a au trecut anii pentru Leonardo: īnv??ānd preg?tirea culorilor ?i legile
perspectivei, desenānd īn sute ?i sute de schi?e tot felul de plante ?i de
vie?uitoare, studiind am?nun?it fiecare mu?chi al trupului omenesc - dar,
īn acela?i timp, interesāndu-se ?i de arhitectur? sau de studiul
rezisten?ei materialelor, c?utānd s? se l?mureasc? cum func?ioneaz? o
ma?in? sau cum se dezvolt? o floare, īncercānd s? priceap? cum s-au a?ezat
straturile geologice sau cum zboar? o gāz?...
Īn toate lucrurile din jur caut? via?a - īntr-o macara ce prinde via?? sub
māna lucr?torului, īntr-o problem? ce prinde via?? sub puterea min?ii
matematicianului, īntr-un chip omenesc ce prinde via?? sub dalta
sculptorului sau sub penelul pictorului. Nimic nu-l pasioneaz? mai mult
decāt s? caute s? priceap? minunea vie?ii.
Īntr-o sear?, cople?it de gānduri, tān?rul a adormit ?i a avut un vis
ciudat.
Se f?cea c? īn fa?a lui, māndra zei?? a naturii īi ar?ta firul de iarb?,
apoi omul, apoi nesfār?itul cer īnstelat. Apoi īi zise:
- Leonardo, ī?i voi dezv?lui toate minunile īmp?r??iei mele, dar cu o
condi?ie: s? nu iube?ti nimic ?i pe nimeni altcineva decāt pe mine... ?i s?
nu-?i d?ruie?ti nim?nui sufletul ?i puterea min?ii decāt mie...
- Dar cine e?ti tu? o īntreb? tān?rul, īnm?rmurit.
- Eu sunt ?tiin?a, ?opti zei?a cu privirea limpede ?i rece ca cristalul.
P?ze?te-te de furtunile oric?ror patimi! Fii st?pān pe tine - ?i vei
cuno?te secretul tuturor lucrurilor! Voin?a ta s? fie tare ?i neclintit? ca
stānca, ?i atunci toate dorin?ele min?ii ?i se vor īmplini! ?i vei cunoa?te
paradisul fericirii de cāte ori vei p?trunde cāte una din tainele lumii ?i
ale vie?ii!
?i zei?a se f?cu nev?zut?, l?sānd īn urma ei o dār? palid? de lumin?...
Īncepea s? se lumineze de ziu?.
Leonardo se trezi īnfiorat. Se gāndi la drumul chinuitor de greu pe care īl
chemase zei?a - ?i cu toate acestea parc? niciodat? nu se sim?ise atāt de
īnt?rit suflete?te ca acum.
Īn curānd, ajunge s? fie cunoscut de tot mai mult? lume din Floren?a. Tot
mai mul?i florentini auzeau vorbindu-se de tān?rul care mānuia atāt de bine
sabia ca ?i penelul, st?pānea un arm?sar aprig cu priceperea cu care
māngāia coardele unei ?itere sau putea īndoi limba unui clopot cu aceea?i
mān? cu care ?tia s? deseneze u?or farmecul unui surās īngeresc.
Īntr-un tablou al pictorului Verrocchio, maestrul ?i dasc?lul lui Leonardo,
tān?rul este rugat s? picteze un īnger. Elevul nu a īn?elat a?tept?rile: de
cum a fost expus? lucrarea, lumea a īnceput s? vin? īntr-un adev?rat
pelerinaj s? admire īngerul cu privire limpede ca seninul v?zduhului, cu
cārlion?ii buclelor aurii, cu profilul fin al unui copila? neprih?nit,
īngenuncheat īntr-o atitudine ginga?? de adorare ?i aducānd un moment de
luminoas? armonie ?i o raz? cald? īn atmosfera general? rece a tabloului.
Leonardo lucrase ?i o parte din peisajul de fond, īn care cerul luce?te ca
argintul, brazii par de bronz, iar la poalele lor se a?tern reflexele
catifelate ale apei cu o str?vezime de cristal. Mai zugr?viser? ?i al?i
pictori peisaje, dar nici unul nu se ar?tase pān? acum a fi īndr?gostit de
peisaj īn sine, ci īl pictau ca fundal necesar compo?i?iilor ?i
portretelor. Este poate pentru prima dat? īn pictur? c? apare ceea ce se va
numi mai tārziu sim?ul romantic al peisajului, aici, īn acest tablou unde
for?a unui peisaj īnc?rcat de sentiment apare asociat cu zugr?virea unui
moment sufletesc.
Proasp?tul me?ter din corpora?ia pictorilor florentini descoper? o lume
nou?. Descoper? ?inuturile de vis menite s? dea un nou impuls artei, iar
descoperitorul s? ajung? - cum spune Cerot - "creatorul peisajului modern".
A?adar, prima pictur? pe care ne-a l?sat-o Leonardo este cuprins? īn
singurul tablou al maestrului s?u Verrocchio.
Totul ī?i r?spunde, totul se leag?, totul se une?te la el īntr-o armonie
vie. Arta īl īndeamn? s? traduc?, prin mijlocirea seduc?toarelor forme ale
frumosului, sentimentele cele mai ginga?e sau cele mai dramatice ale
omului. Īn acela?i timp īns? curiozitatea sa nepotolit? īl īmpinge s?
cunoasc? toate manifest?rile naturii, s? studieze cāt mai am?nun?it
structura tuturor fiin?elor, s? p?trund? cauzele adānci ale tuturor
formelor vie?ii. Īn el tr?iesc, īntr-o armonie des?vār?it?, doi oameni -
artistul ?i omul de ?tiin??. Unul caut? adev?rul īn sinteza artei, cel?lalt
īl caut? īn analiza fenomenelor. Artistul din el lucreaz? cu intui?ia ?i cu
imagina?ia, ceea ce īl va ajuta s? descopere ?i adev?rurile ?tiin?ei. Omul
de ?tiin?? din el lucreaz? cu observa?ia ?i logica, ceea ce īl va ajuta s?
īnf??i?eze adev?rurile artei. Arta īl cheam? spre lini?tita contemplare a
frumosului, ?tiin?a īl atrage spre vārtejul vie?ii. ?i fericita īmbinare a
artistului cu omul de ?tiin?? īi va fecunda īntregul domeniu de crea?ie.
Īn paralel cu pictura studiaz? natura scoicilor ?i pe?tilor pietrifica?i,
cursul apelor, deseneaz? schi?ele unor ma?ini de r?zboi ?i chiar se
gānde?te la un dispozitiv de zburat pentru om, se perfec?ioneaz? īn arta
muzicii ?i a sculpturii. Studiaz? apoi anatomia ?i mecanisnul complicat al
corpului omenesc, īncearc? s? p?trund? mecanismul cre?terii, al mersului,
al respira?iei, al vorbirii, al īn?elegerii.
De la studiul anatomiei trece firesc la observa?ii de fiziologie, iar de
aici, pe nesim?ite, la nota?ii de psihologie, alchimie, astrologie,
matematic?, arhitectur?.
Leonardo īi īnv??a pictura pe elevii s?i cu ajutorul fabulelor, pe care
apoi le comenta. "Omul trebuie s? īn?eleag?", īi īnv??a Leonardo, "c?
orgoliul ?i ignoran?a dau na?tere urii ?i r?ut??ii, a?a dup? cum,
dimpotriv?, īn?elegerea ?i cunoa?terea dau na?tere iubirii ?i crea?iei".
"Cu cāt cuno?ti mai bine, cu atāt iube?ti mai mult", spunea el. Contrar
Apostolului Pavel care spunea c? "?tiin?a vine din iubire", Leonardo
afirm? ?i dovede?te prin opera īntregii sale vie? c? "iubirea vine din
?iin??, iar cel ce ?tie pu?n iube?te pu?in".
"Nu uita?i niciodat?, īi īnv??a pe elevii s?i, c? iubirea este fiica
cunoa?terii, iar iubirea e cu atāt mai puternic?, cu cāt cunoa?terea este
mai temeinic?."
"A ?ti īnseamn? a prevedea, a putea ?i a ac?iona, īnseamn? a schimba fa?a
p?māntului, a supune omului puterile naturii, a-i face via?a mai u?oar?
prin inven?iile tenicii, iar prin crea?ii de art? a i-o īnfrumuse?a.
Aceasta trebuie s? fie adev?rata religie a creatorului de art? sau de
?tiin??."
Religia lui Lenardo era religia muncii, str?duin?a continu? īntru c?utarea,
īnf?ptuirea ?i lauda acestei "Sfinte Teimi" a sa pe care o formau Adev?rul,
Binele ?i Frumosul. Legea superioar? a existen?ei umane este ac?iunea
creatoare prin care l?s?m īn lume o urm? dup? ce nu vom mai fi, o oper?
care prelunge?te existen?a ?i dup? moarte. F?r? acest continuu exerci?iu al
ac?iunii creatoare, spiritul se corupe, asemenea apei l?sate īn p?r?sire,
asemenea fierului neīntrebuin?at pāndit de rugin?.
Armonia arhitecturii suflete?ti a lui Leonardo da Vinci are drept temelie o
nesfār?it? bun?tate. Īnc? la cāteva zeci de ani dup? moartea sa, biograful
Vasari consemneaz? p?rerea contemporanilor spunānd c? "īn toate ac?iunile
lui Leorado ap?rea generozitatea." O bun?tate care lua uneori forme de o
ging??ie duioas?, alteori naive, considerate chiar ciudate. De pild?, īnc?
de pe cānd era tān?r, nu voia s? m?nānce carne, socotind omorārea unui
animal la fel de criminal? ca uciderea unui om, c?ci ?i omul, ?i animalul,
?i planta realizeaz? la fel minunea vie?ii. Se spunea c? uneori se oprea
din drum ca s? dea la o parte o rām?, ca s? nu fie strivit? de pasul
trec?torilor, sau c? alteori cump?ra din pia?? porumbei pentru a le da
drumul din colivii, s? le redea libertatea. Ciudate gesturi de
generozitate, īntr-o epoc? vestit? prin cruzimi ?i asasinate!
Leonardo da Vinci s-a preocupat īn mod deosebit de redarea cāt mai
expresiv? a chipurilor omene?ti cu ajutorul gesticii ?i al mimicii, creānd
tipuri reprezentative atāt īn compozi?ii, cāt ?i īn portrete ("Madona
Litta", "Madona Benois", "Doamna cu hermin?"). Pictorul ī?i plaseaz?
personajele īn cadrul unui peisaj ciudat (o lume de vis cu stānci selenare,
peste care plute?te o cea?? alb?struie, transparent?), urm?rind prin
aceasta accentuarea expresivit??ii lor. Prima lucrare īn care este folosit
acest peisaj caracteristic, "Sf.Ieronim īn pustie", constituie o
reprezentare sugestiv? a durerii solitare. Tehnica clar-obscurului a fost
aplicat? īn mod v?dit īncepānd cu compozi?ia "Madona printre stānci" (1483)
?i "Sf.Ana, Maria ?i Iisus" (1501-1502).
Compozi?ia frescei "Cina cea de tain?" (1495-1497), echilibrat? ?i īnscris?
īntr-un cadru de o mare simplitate, reprezint? desf??urarea dramatic? a
reac?iilor psihologice ale personajelor īn momentul tr?d?rii lui Iisus de
unul din discipolii s?i. Leonardo da Vinci a creat compozi?ii grandioase,
uneori pline de tensiune interioar? ("Adorarea magilor"), alteori agitate,
pline de dinamism, ca "B?t?lia de la Anghiari" (1503).
Capodopera artei sale portretistice este "Mona Lisa" ("Gioconda"). Pe o
figur? ginga?? ?i gānditoare de tān?r? femeie, pictorul a surprins surāsul
enigmatic ?i fascinant care oglinde?te fluiditatea vie?ii interioare a
modelului.
Īn lunile de iarn?, īn primele luni ale anului 1519, b?trānul artist cu
trupul sl?bit ?i īnf??urat īntr-o hain? lung? īmbl?nit?, ve?mānt necunoscut
dincolo de Alpi, simte apropierea sfār?itului. Se prive?te īntr-o oglind?
?i vede un chip ruinat de om b?trān. Iat? rezultatul unei vie?i de munc?
supraomeneasc?, iat? rezultatul unei vie?i de renun?are, a unei vie?i
īnchinate numai adev?rului ?tiin?ei, binelui, faptei, frumosului artei, a
unei vie?i jertfite viitorului omenirii! ?i īn timp ce ī?i prive?te chipul
ce evoc? īntregul trecut de īnfrāngeri ?i umilin?i, cu māna stāng? fixeaz?
īntr-o sanguin? (cea de la Torino, de?i dup? unii speciali?ti anterioar? ca
dat?) īnf??i?area venerabil? a cercet?torului care a pus temeliile atātor
?tiin?e. Am?r?ciunea atātor planuri mari neīnf?ptuite īi coboar? col?urile
gurii, privirile adānci īnchid suferin?ele geniului neīn?eles de oameni,
iar cutele br?zdeaz? o frunte īnalt? ce ad?postise mintea cea mai
cuprinz?toare a omenirii.
Cu toate c? n?d?jduise s? aib? acea moarte lini?tit? pe care o d? omului "o
via?? bine folosit?" ?i con?tiin?a datoriei īndeplinite, ultimele sale zile
se scurg foarte agitate. Prin fa?a ochilor min?ii i se deap?n? īntreaga
via?? ?i de-a lungul acestei vie?i nu g?se?te decāt speran?e spulberate de
vremi ?i de oameni... Planuri m?re?e care n-au putut prinde fiin??, opere
mari neterminate sau ruinate... ?i ma?ina de zburat ce va fi īnf?ptuit?
abia peste patru veacuri de fiul unui popor-frate, popor despre care
Leonardo poate c? nu ?tia mai nimic... ?i aceste cinci mii de pagini r?mase
netip?rite, truda unei min?i pornite pe c?i īnc? neumblate de nimeni ?i
luminānd z?ri neb?nuite, pagini sortite s? zac? veacuri īntregi,
necunoscute omenirii... Pr?bu?iri, numai pr?bu?iri, ?i toate acestea din
vina oamenilor... Dar poate c? ?i din vina lui, pentru c? īn īnapoiatele
īmprejur?ri ale prezentului, voise s? aduc? prea repede vremurile
viitorului... ?i pentru c? era cu neputin?? ca atātea visuri mari s? fie
īnf?ptuite īnt-o singur? via?? de om... ?i omenirea, care va trebui s? se
c?zneasc? din nou, s? o ia de la īnceput, s? str?bat? iar??i de la cap?t
drumurile grele ?i chinuitoare ale atātor cercet?ri... ?i lutul acesta
p?māntesc, trupul acesta neputincios, care nu-i īng?duie, m?car acum, īn
ceasul al unsprezecelea, s?-?i pun? rānduial? īn manuscrise... S? le poat?
transmite viitorului, s? le d?ruiasc? luminii, s? vin? īn ajutorul
omenirii...
Leonardo da Vinci a devenit de mult o figur? legendar?, un fel de erou
mitologic, īntrupānd extinderea īnsu?irilor umane pān? la limita
posibilului, setea de cunoa?tere a lumii īn toate direc?iile ?i prin toate
mijloacele, cufundarea īn necunoscut f?r? prejudec??i sau re?ineri.
Arta pe care a practicat-o printre multele sale preocup?ri a fost pentru el
mai pu?in o profesiune, dar mai ales modalitatea de a-?i exprima atitudinea
de d?ruire pasionat?, dragostea sa f?r? margini pentru cei din jur,
deschiderea f?r? rezerve fa?? de toate tainele lumii.
__________________________________________________________________
|